duminică, 29 martie 2009

De ce se scarpina barbatii la...ce au mai pretios?

Am primit pe mess un link si mi-am adus aminte de o chestie deranjanta pentru toate femeile cred si care ma intriga de mult timp...De ce se naiba scarpina barbatii la oo in locuri publice???
In metrou, pe strada, la cozi, in magazine, in malluri, in spitale, la facultate, la restaurante, peste tot poti intalni specimene de genu asta.E un fenomen extins la cel putin 70% dintre barbati, asta asa...ca sa nu generalizez.Doar nu 70% dintre barbati au boli, ciupecri..si daca au de ce sa-si scarpine podoabele in public?
V-ati gandit macar o data, voi, barbatii despre care vorbesc, cum se simte doamna/domnisoara de langa cand va mangaiati cu toate degetele sau cand numai o "salutati" cu varfu degetului mare(asta pentru cei discreti)?
Sa nu mai zic de barbatii care discuta cu o doamna si s scarpina in acelasi timp fara a avea nici cea mai mica jena.Daca nimeni nu va zice nimic asta nu inseamn ca noi, femeile, nu vedem.Nu va atragem atentia doar din bun simt, si daca nu va atragem atentia asta nu inseamna ca privelistea e placuta retinei noastre de dame sensibile.
Nu este exceptata nicio categorie de barbati...de la vedete, oameni politici, intelectuali si pana la mecanicu in salopeta.
Asta ca sa nu-i comentez reactia "domnului", pe care il doare-n podoabe de situatia tarii si considera mai importante coaiele sale care cer a fi scarpinate.





Mai multe poze cu specimenu aici .


vineri, 27 martie 2009

Casino night

Am fost aseara la cazinou.Ma macina curiozitatea, la 20 de ani sa nu fi mers nici macar o data, nu se putea asa ceva...Asa ca mi-am rugat niste prieteni sa ma ia cu ei.
Probleme inca de la inceput...cum sa ma imbrac, ca doar, nah, la cazinoul unui hotel de nuj cate stele credeam io ca tre' sa te-mbraci intr-un anumit fel..Iau pana la urma ceva pe mine, si cand ajungem acolo cica sa ma traga-n poza, ca la ei nu se intra decat pe nuj ce legitimatie.Acu i-am lasat sa-mi faca poza k doar nu ajunsesem pana acolo sa nu ma lase sa intru, numa' sa nu le trimita alor mei vreo hartie p-acasa, saracii, nu de alta, da ei ma cred la facultate si io imi fac veacu prin cazinouri.
Si am urcat...O sala mare, plina cu oameni, din aproape toate categoriile sociale, mai putin oameni inteligenti.Straini, niste pusti de bani gata, cu d&g'u stralucitor, bineinteles insotiti de niste pitzipoance veritabile, dar in special oameni de vartsa a doua, si de mana a doua, cu pantalonii uzati si manecile tocite de la statu' la masa cu ruleta.
Ma asez la o ruleta d'aia electronica si trag de suma bagata(nu va zic cat am aruncat ca mi-e rusine, infim oricum) observandu-i cu atentie pe cei din juru meu.In dreapta un nene la vreo 50 si ceva de ani statea si se uita la cei 200 de mii(20 lei noi) pe care-i avea in aparat.In stanga un altu, tot modest si la 50 de ani era foarte fericit ca a castigat 5 milioane.Cheama tipa sa-i scoata banii, ii ia, si e instantaneu inconjurat de pierzatorii care il roaga sa-i imprumute.El, cu o dragoste cica fata de familie le raspunde: "Eu duc banii acasa la copii ma, lasati-ma-n pace!".Uimirea asta a mea nu a durat prea mult, caci a fost corupt in cateva secunde, dandu-i bani mosului de langa care nu mai avea cu ce sa ajunga acasa, si neputande-se abtine sa nu-i bage pe toti inapoi si sa-i piarda.
Entuziasmul cu care venisem se tramnsforma usor in mila, dispret, nu mi se mai parea amuzant nimic din ce credeam la inceput ca e.
Pierdem toti bineinteles sumele bagate, unii mai repede, altii mai incet, dar rezultatu e acelasi si sigur.Ne ridicam si mai facem un tur...Gust cateva boabe dintr-un strugure rumen si ma uit spre privelistea dezolanta cu batranu de langa mancand.
Cum mai poate sa intre mancarea aia in tine cand locu ala ti-a mancat tie viata?
O data intrat in lumea plina de magie nu mai poti scapa..Dorinta omenesca de mai mult, avaritia fiecaruia te indeamna mereu in locuri ca acela...Cand am plecat eram la polul opus fata de cand venisem, cert e ca nimeni de acolo nu era fericit...
Dar a fost intr-adevar o experienta.

joi, 5 martie 2009

Victor

Victor...Victor este baiatu dupa care fetele intorc privirea, baiatu care printr-un zambet se joaca cu mintile si gandurile lor...Victor merge cel putin o data pe saptamana la sala, isi intretine muschii deja foarte bine conturati de atatea sute de ore de antrenament...
Victor e inalt...Victor e sigur pe sine, uitandu-se drept in ochii tai sagetandu-ti privirea si uimindu-te cu siguranta lui...Atitudinea sa usor aroganta inclina spre concupiscenta, unii l-ar putea caracteriza drept infatuat...Victor e orgolios si emana hotarare..Victor e mereu in centrul atentiei si vanitatatea sa e alimentata continuu...Victor e popular si ii place asta...Victor are idei fixe, lui Victor ii plac brunetele...
Dar Victor oare stie sa pretuiasca, sa apere si sa iubesca in adevaratul sens al cuvantului? Poate Victor sa puna persoana de langa el mai presus de propria fiinta?Victor isi poate concentra atentia si aspupra altei persoane decat a sa?Victor stie sa aprecieze persoana de langa el?Cat vei putea accepta un "Victor" langa tine?...
Nu stiu...Raspunsurile le poate avea o persona foarte draga mie...Victor e adorat si in acelasi timp hulit...

miercuri, 4 martie 2009

Drogatu' si studenta

Langa mine este un centru pentru toxicodependenti.Oameni din toate categoriile sociale, pentru care asta ar putea fi ultima speranta de scapare...dar desprea asta in alt post...
Imi era atat de foame incat am lasat lenea si m-am hotarat sa-mi fac ceva de mancare...Soarele imi batea imbietor in geam si am lasat raza placuta sa-mi patrunda in casa..si uite asa cat se facea mancarea am hotarat sa pierd timpu uitandu-ma pe ferestra, chiar daca privelistea era un centru gri si mohorat de drogati...
In fata blocului, in parcare, un baiat isi astepta prietena probabil cu o zambila mov cam ofilita si o punga "d'un leu"..."Ce frumosss, uite ce frumos e sa fii iubita..." a fost primu gand ce-mi trecuse prin minte...
Au trecut 5, 10,15,20 de minute, el se juca nerabdator cu telefonu, suna, astepta, trimitea smsuri...
Shit, mancarea!!!..hai ca nu s-a ars...
Dupa vreo 30 de minute de asteptare continua fara niciun raspuns din partea fetei, baiatul se apropie de masina albastra, ii puse zambila in geam si punga cu 2 gogosi in oglinda...Dezamagit si deznadajduit, se intoarce catre poarta centrului, roaga portarul sa-i deschida si intra uitandu-se inca o data la masina albastra...
Dupa 5 minute apare si tipa de la etaju 3 , tinand in brate mapa cu foi si proiecte pentru facultate, ia floarea si punga, le arunca langa masina, urca, si demareaza in tromba deloc impresionata...

luni, 2 martie 2009

1 Martie

La multi ani de 1 martie!!!Ce conteza daca azi e 2...aici e blogu meu si pot spune k e tot 1, in blogu meu poate fi 1 martie pentru totdeauna :)...
1 martie...flori, bomboane, martisoare, prilej de bucurie pentru femei si gaura in bugetele barbatilor cu bun simt.

Imi aduc aminte cum au evoluat intamplarile din aceasta zi de-a lungul frumoasei mele vieti...Pe la 3-4 ani, la gradinita faceam martisoare pt mamici, cu un ghiocel aplicat si pline de dragoste.La 5 ani, cand deja crescusem si incepusem sa intelegem simbolul martisorului il purtam cu mandrie bucurandu-ne ca ne va aduce noroc.
In scoala primara primeam si imparteam martisoare tuturor colegilor, invcercam sa le aleg pe cele mai frumoase si intr-un an am incercat chiar sa le confectionez chiar eu...iesisera destul de bine si daca pe vremea aia ar fi fost euforia asta de acu cu "hand-made"-ul probabil ca as fi putut avea succes in domeniu...
In generala incepuse sa se cam schimbe treaba...doar baietii ofereau martisoare, fetele asteptau timide si nerabdatoare daca baiatu din banca x le va aduce buchetu d ghiocei mult dorit...se faceau planuri, pronosticuri, chicoteli la fiecare colt si priviri aruncate pe sub ochi daka urata aia din prima banca a primit brosa kitchioasa care i se cuvenea ei.
In liceu, deja eram la alt nivel...buchetelu d ghiocei se transformase acum intr-o garoafa mai mult sau mai putin ofilita sau, cu putin noroc, intr-o frezie sau chiar trandafir, martisoarele isi pierdusera deja simbolurile de alta data...
Eh...timpul s-a scurs, vremurile au trecut...
La 20 d ani ziua de 1 martie a trecut cam neobservata...florile primite nu mai aveau valoarea de alta data, martisorul nici nu stiu pe unde zace...Pentru mine ziua ar fi putut trece ca oricare alta daca n-ar fi fost bunele mele colegele care m-au scos cu forta din casa obligandu-ma sa dau cu tacu'-n bila de biliard si introducandu-mi degetele mele fine si firave in gaurile bilei d bowling...
Per total...o zi frumoasa de 1 martie! :)